O lume fără filtre, vă rog

Nu doar că ne ascundem în viața trăită obișnuit printre clădiri și treceri de pietoni și oameni. Ne ascundem cel mai frumos în virtual, cam de când s-a inventat virtualul. Atât i-a trebuit omului. Inventarea reţelelor sociale și a realității virtuale. Restul e can-can. Da’ este o realitate și aia. Una în care poți fi oricine, oricum, click-click-click și ești persoana care ți-ai imaginat mereu că vei fi când vei crește mare. 

Ne cam sabotăm singuri. Fără intenție și cu naivitate, ne săpăm gropi între noi. Păi să mergem noi undeva şi să nu moară câinele vecinei de ciudă că noi ne distrăm? Ne logodim, mâncăm altceva decât sarmale, tre’ să știe Facebook-ul. E ziua lui iubi, ziua pisicii sau a bunicului care habar n-are de interneturile astea, să ştie Facebook-ul. Nu-i musai să ştie şi bunicu’. Oricum el e bãtrân. Apoi postările ca postările, dar Snapchat-ul devine parte din noi. Eu nu l-am folosit niciodată, dar am văzut oameni care aveau două mâini, două picioare și un snapchat. Am postat câteva povești pe Instagram, dar le postam pentru o comunicare codată cu un fost. Nu mă uit în vecii-vecilor la poveștile altora. Bine, uneori apăs cu degetul pe poveștile celebrităților, da’ în rest chiar nu mă întere’, nu mă doare. Totuși pe alții îi doare.

Punem tot ce avem mai bun la expoziţie pe internet, e firesc. Cel mai bun selfie din cele 205 făcute, cel mai bun efect, ochi de zânuţe, frunze-n cap, fundu-n sus, burta-n spate. Noi ştim că fundul mare fără celulită e gen Basme îndrăgite, da’ Instagramul nu tre’ să ştie. De parcă ne punem la vânzare.  „La un leu, la un leu. Leul și bucata, leul și bucata. Ofertă aicea la băiatu’. Prinde ofertaa.”

Nu spun că toți, poate nici măcar majoritatea, dar prea mulți, ne ascundem după poze de profil și postări. Pentru că pe Instagram vedem vieți perfecte, fețe perfecte, zâmbete perfecte. Eu, personal, aveam la un moment dat impresia că viețile tuturor sunt bune sau măcar mai bune decât a mea. Apoi tot eu mă uitam în oglindă la o faţă prea lucioasă, prea cu pete, sprâncene prea prost pensate. Vedeam urmele de pe piept și celulita de sub fund și prea mi se vedeau gingiile când râdeam și prea mi se ascuțea nasul și și și. Aș fi vrut, dar oglinda nu pune efecte sau filtre. Şi nici viaţa nu pune. Mă simțeam prost pentru cât de imperfectă sunt. Așa că, inevitabil, postam poze trecute prin 21 de filtre și dădeam check-in-uri. Dar crede-mă, în interior știam cât de falsă sunt, acolo, în virtual. Știam că postez unde sunt și cu cine și ce fac doar pentru a ști ceilalți că sunt și eu fericită și sociabilă și am prieteni și fac chestii. Chiar aveau rost check-in-urile alea? Dar le dădeam, le postam, le filtram, le număram like-urile, știam și ora la care trebuiesc postate pentru a fi văzute de cât mai mulți. Făceam tot ce puteam pentru că nu voiam să fiu singura tristă de pe internet.

Crezi că sunt împotriva postatului și a pozelor și a virtualului? Păi nu sunt. Da’ ce zici de lumea aia utopică în care postăm doar adevăruri? Numere reale de prieteni, having fun doar când pe bune we’re having fun. Pentru că în lumea asta, aprecierile virtuale prea sunt egale cu valoarea. Aprecierile celorlalţi, niciodată aprecierea noastră. Păi doar nu ne-om da like singuri! Dar tu ai ieși la o cafea cu tine, persoana din spatele filtrelor? Aia cu cearcăne, care nu s-a distrat atât cât apare pe Facebook că s-a distrat și care nu are ochi de zânuță, nu se trezește machiată și nici nu-i roiesc fluturi galbeni în jurul capului.

Că tot ziceam de prieteni, pozele cu prietenii sunt un must. Ca oxigenul, apa și Salata de Boeuf la Revelion. Păi cum să dovedești că ai o viață socială altfel? Deci e musai și dacă-i musai, cu plăcere. La munte, mare, în Turnul Eiffel din Italia, la majorat, la toate revelioanele și în curte la bunica. Cu siguranță și la propria înmormântare am fi în stare să ne dăm check-in. „Feeling awesome in sicriu”. Că până şi morți cu formolu’ scurgându-se din nas, da’ tot am avea o viață perfectă pe Facebook.

Referitor la titlu, cer mult, nu zic că nu. Nu mă băga în seamă. N-am toate țiglele pe casă.

Poate iti place si...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *