Cum am ales facultatea

Dacă habar nu ai ce facultate să alegi sau dacă măcar să alegi vreo facultate, keep calm. Relaaaaaax. Am fost în situația aia, am supraviețuit.

În acel moment aveam 19 ani, o diplomă Ecdl și o grămadă de dezordine-n creier. Tot ce s-a schimbat este vârsta. Era cu o lună înainte de Bac și chiar nu știam ce vreau. Ai mei îmi spuneau că nu e musai să mă înscriu la facultate. Aș fi preferat să mă oblige, să mă înscrie cu forța dusă târâș. Ce fel de părinți denaturați își lasă copiii să facă ce vor cu viața lor?!

Cum pe părinți nu m-am putut baza să mă oblige, mi-am pus singură câteva întrebări:

  1. Dacă nu merg la facultate, ce fac? Stau ca un parazit făcând nimic pe banii alor mei? Că nu mă pricep la prea multe”;
  2. Dacă merg, nu tot ca un parazit stau?”

Eram prea imatură pentru a alege orice pe termen lung. Adică așa văd situația acu’. Mi-am zis că dacă iau o notă de intrat la fără taxă, mă înscriu, dacă nu, îmi asum și încerc să fac altceva cu existența mea.

După ce am aflat notele de la Bac și am văzut că pot să intru fără să plătesc la destul de multe facultăți, am hotărât să stau ca un parazit, dar un parazit student care se pregătește pentru ceva. Dar tot nu știam pentru ce să mă pregătesc. Nici nu cred că există un moment fix în care ar trebui să știi sigur. De ce să faci doar un lucru când ai putea face orice?Am reușit să mă înscriu la Psihologie și la Management, am fost admisă. Știu bine cum m-am chinuit psihic o săptămână. Dimineața clar eram studentă la psihologie, seara eram viitor manager. Dimineața următoare mă mutam în Fiji și locuiam într-o casă drăguță pe plajă împreună cu o maimuță care avea să fie animalul meu de companie. Voiam să-i pun nume ”Suflețel” (Singur pe lume ~ Hector Malot). Chiar nu glumesc. Era cel mai serios plan de viitor pe care reușeam să-l concep.

Când am ajuns în fața doamnei de la caserie să îi confirm locul, m-a întrebat ”Care facultate?”, iar răspunsul meu epic a fost ”sociologie”. Efectiv habar nu aveam nici în ultimul sfert de secundă ce vreau. Departamentul de sociologie nici nu mai exista. S-a uitat dubaș la mine, după care am spus ”psihologie” din singurul motiv că rima cu ”sociologie”. Aia a fost. Decizie luată imatur, pe negândite sau mult prea gândită, bazată pe rime.

Nu știu dacă mi-a părut rău vreodată. Poate la început. În primul semestru de facultate încontinuu spuneam că mă înscriu la IT anul următor. Eu terminasem filologie, dar clar aveam să fiu viitor programator plin de bani. Prima mea notă din facultate a fost 5. Fantastic început, motivant de-a dreptul. La finalul semestrului I eram la mijlocul listei. Decent loc, dar nefolositor. La finalul primului an am mai urcat niște locuri și cumva, probabil prin alinierea lui Jupiter cu Pluto, am intrat ultima la buget în anul II. Asta după ce mă pregătisem moral un semestru întreg că va trebui să plătesc anul următor. În acel moment parcă auzeam îngerii cântându-mi la harpe și puteam să îi văd cum fac fâl-fâl din aripioare. În a treia sesiune am învățat din experiența anului anterior și am făcut să-mi merit locul bugetat. N-a mai fost nevoie de alinierea planetelor. Așa sunt eu, leentăăă. După primul semestru, totul a început să se potrivească de parcă făceam un puzzle.

Nu aș fi în măsură să dau sfaturi în legătură cu alegerea facultății, dar pot spune să nu te panichezi. Singura persoană pe care trebuie să o mulțumești ești tu. Caută până găsești. Lasă lucrurile să decurgă de la sine. Mereu mai e puțin timp.

Dacă ai vreo întrebare legată de Facultatea de Psihologie sau de facultate în general și crezi că aș capabilă să te ajut, scrie-mi liniștit un mesaj privat pe pagina de Facebook.

Poate iti place si...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *